Eticheta de compoziție spune ce fibre există în țesătură, în ce procent, și ce simboluri de îngrijire trebuie respectate la spălare, uscare și călcare. Procentele sunt scrise în ordine descrescătoare, deci prima fibră menționată domină comportamentul hainei, iar restul îl ajustează.
Mulți cumpărători se uită doar la mărime și la preț, apoi se miră când un pulover se scămoșează sau o cămașă se șifonează imposibil. Răspunsul era scris, de la început, în câțiva centimetri de țesătură cusută în interior.
Ce fel de fibre întâlnești pe etichete?
Fibrele se împart în trei familii. Cele naturale vin din plante sau animale: bumbacul, inul, cânepa, lâna, mătasea. Cele artificiale sunt fabricate din celuloză naturală, prelucrată chimic: viscoza, modalul, lyocellul. Cele sintetice se obțin din produse petroliere: poliesterul, poliamida (nailonul), acrilul și elastanul.
| Fibră | Ce oferă | Ce trebuie știut |
|---|---|---|
| Bumbac | Respiră, e moale pe piele | Se șifonează și poate scădea la spălare |
| In | Răcoros, rezistent | Se șifonează puternic, dar asta face parte din aspect |
| Lână | Reglează temperatura, izolează | Poate înțepa și se felțuiește la spălare agresivă |
| Viscoză | Cădere fluidă, aspect de mătase | Slabă când e udă, se deformează ușor |
| Poliester | Rezistent, se usucă repede | Reține mirosul și respiră puțin |
| Elastan | Dă elasticitate | Peste câteva procente poate pierde forma |
Cum citești procentele?
O etichetă cu 60% bumbac și 40% poliester descrie un material care se poartă aproape ca bumbacul, dar se șifonează mai puțin și se usucă mai repede. Una cu 95% bumbac și 5% elastan este tot un material de bumbac, doar că mai confortabil la mișcare. Contează însă și ce nu este scris: dacă o haină își spune „din lână” în descriere, dar eticheta arată 20% lână și 80% acril, comportamentul ei va fi cel al acrilului.
Pentru pulovere și tricotaje, caută prima fibră cu cel puțin 50%. Sub această limită, avantajele fibrei nobile se sting, iar prețul nu mai are acoperire. La hainele de vară, un conținut ridicat de bumbac, in sau lyocell înseamnă de obicei un confort termic mai bun.
Ce înseamnă pictogramele de îngrijire?
Simbolurile sunt aceleași în întreaga Europă, deci le poți învăța o singură dată. Fiecare formă corespunde unei operații:
- cada cu apă înseamnă spălare, iar numărul din ea este temperatura maximă în grade Celsius;
- triunghiul se referă la înălbire, iar dacă este tăiat, înălbitorul este interzis;
- pătratul cu un cerc în interior reprezintă uscarea în uscător;
- fierul de călcat are puncte, iar fiecare punct înseamnă o temperatură mai mare;
- cercul simplu indică curățarea chimică profesională.
O linie dedesubtul cadei înseamnă program delicat, iar două linii, program foarte delicat. Dacă haina are o mână în cadă, se spală doar manual. Când un simbol este barat cu un X, operația respectivă este interzisă.
De ce contează țara de fabricație și celelalte mențiuni?
Mențiunea „made in” spune unde s-a făcut ultima etapă majoră de producție, nu neapărat de unde vin fibrele. Ea nu garantează calitatea, dar împreună cu compoziția și cu cusăturile te ajută să-ți faci o idee. Mai apar uneori și mențiuni despre căptușeală sau despre ornamente, adică partea decorativă a hainei, care poate avea o compoziție diferită de a materialului principal.
Obișnuiește-te să citești eticheta înainte să ajungi la casă. Dacă îți face să cumperi mai rar, dar mai bine, ești pe drumul potrivit pentru o garderobă capsulă care chiar se poartă.
Ce înseamnă fibrele reciclate și amestecurile?
Tot mai multe etichete menționează poliester reciclat sau bumbac reciclat. Asta înseamnă că o parte din fibră provine din deșeuri textile sau din ambalaje prelucrate, nu din materie primă nouă. Calitatea depinde de procesul de producție: fibrele reciclate pot fi la fel de rezistente ca cele noi, dar în amestecurile foarte complicate, cu patru sau cinci fibre diferite, reciclarea hainei la sfârșitul vieții devine aproape imposibilă. Dacă ai de ales între două piese asemănătoare, cea cu o compoziție mai simplă, de una sau două fibre, se va purta, se va spăla și se va repara mai ușor.
Cum faci un test rapid în magazin?
Strânge în pumn o zonă din material, ține zece secunde, apoi dă drumul. Dacă pliurile rămân adânci, haina se va șifona la purtare. Întinde ușor țesătura în ambele sensuri: dacă nu revine, elastanul este insuficient sau de calitate slabă. Ridică haina în lumină, iar dacă vezi prin ea cu ușurință, țesătura este rară și se va rupe repede la coate sau la genunchi.
În sfârșit, verifică locul de pe etichetă unde sunt trecute procentele. La haine cu mai multe straturi sau cu căptușeală, există mai multe rânduri: unul pentru exterior, unul pentru interior. Dacă dai peste o singură mențiune, întreabă. Iar pentru rufe cu sensibilitate mai mare, o idee despre detergent bun găsești și în articolul despre întreținerea rufelor albe, unde se discută ce înălbitor se potrivește cărei țesături.
Odată ce știi să citești eticheta, nu mai cumperi haine care promit una și oferă alta. Ea rămâne, de fapt, cel mai ieftin instrument de verificare pe care îl ai la dispoziție, pentru că nu costă nimic și durează doar câteva secunde.
