Compostul este rezultatul descompunerii controlate a resturilor vegetale, făcută de microorganisme, râme și ciuperci, până când materialul devine un humus brun-închis, afânat, cu miros de pământ proaspăt. Pentru cine are grădină, curte sau măcar câteva ghivece mari, este o metodă ieftină de a reduce gunoiul de casă și de a hrăni solul. Nu cere echipament scump, ci doar un loc potrivit și câteva reguli simple, pe care le parcurgem pe rând.
Cum funcționează descompunerea
În grămada de compost lucrează miliarde de organisme mici. Ele au nevoie de patru lucruri: hrană, aer, apă și temperatură potrivită. Dacă unul lipsește, procesul încetinește sau se strică. De aceea, rețeta nu este doar „aruncă totul acolo”.
Hrana vine în două forme. Materialele „verzi” sunt umede și bogate în azot: resturi de legume și fructe, zaț de cafea, iarbă proaspăt cosită. Cele „brune” sunt uscate și bogate în carbon: frunze căzute, crenguțe mărunte, carton neimprimat, paie. Un reper des întâlnit este să pui mai mult material brun decât verde, aproximativ două-trei părți brun la o parte verde, dar nu e o regulă exactă; observi și ajustezi.
Ce intră în compost
- coji și resturi de legume, fructe, mai puțin cele foarte uleioase;
- zaț de cafea, plicuri de ceai fără plastic;
- coji de ou zdrobite;
- frunze uscate, iarbă tăiată, flori ofilite;
- carton și hârtie simplă, rupt mărunt;
- așchii mici de lemn netratat.
Ce nu intră
Unele resturi atrag rozătoare, miros urât sau aduc boli. Evită, mai ales într-un compost de curte obișnuit, carnea, oasele, peștele, produsele lactate și grăsimile. Nu pune plante bolnave sau buruieni cu semințe coapte, pentru că riști să le răspândești în grădină. Nu intră nici cenușa de la lemn tratat, excrementele de pisică sau câine ori hârtia lucioasă, vopsită.
| Material | Tip | Observații |
|---|---|---|
| Coji de legume | verde | se descompun repede, taie-le mărunt |
| Zaț de cafea | verde | bun în cantități moderate |
| Frunze uscate | brun | pot fi păstrate în saci pentru iarnă |
| Carton rupt mărunt | brun | doar neimprimat, fără bandă adezivă |
| Iarbă tăiată | verde | amestecă-o cu brun ca să nu se lipească |
Cum îl așezi și îl întreții
Alege un loc pe sol drept, nu betonat, ca râmele și apa în exces să poată circula. Umbra parțială este ideală: nu se usucă prea tare vara. Poți folosi o ladă din scânduri, un recipient din plasă sau o simplă grămadă acoperită, în funcție de spațiu.
Așază straturi alternante, începând cu un strat gros de crenguțe care lasă aerul să intre. Apoi alternezi verde cu brun, iar la fiecare câteva zile îl răscolești cu o furcă. Umiditatea ideală seamănă cu a unui burete stors: dacă strângi o mână de material, nu trebuie să curgă apă, dar nici să se prăfuiască.
Probleme și soluții
Dacă miroase a amoniac, ai prea mult verde: adaugă frunze uscate sau carton. Dacă miroase a ouă clocite, e prea ud și lipsește aerul: răscolește și adaugă material uscat. Dacă nu se întâmplă nimic și materialul rămâne sec, udă-l ușor și amestecă. Muștele mici de fructe pot apărea; le reduci acoperind resturile proaspete cu un strat de brun.
Când este gata
În funcție de anotimp, de mărunțirea materialelor și de frecvența întoarcerii, procesul durează de la câteva luni până la un an. Compostul copt este brun-închis, mărunt, afânat, cu miros plăcut de pământ de pădure, iar resturile inițiale nu se mai recunosc, în afară de eventuale bucăți de crenguțe. Poți trece materialul printr-o sită și pune bucățile rămase înapoi în grămadă.
Cum îl folosești: îl împrăștii în strat subțire pe straturi, îl amesteci în pământul din ghivece într-o proporție moderată sau îl pui la baza arbuștilor. Este deosebit de util într-un strat înălțat pentru legume, unde pământul trebuie reîmprospătat în fiecare an.
Compostul și ritmul anului în grădină
Toamna este momentul când ai cea mai multă materie brună: frunzele. Strânge-le în saci sau într-un țarc separat și folosește-le pe parcursul anului ca să echilibrezi resturile verzi din bucătărie. Pentru sarcinile de la sfârșitul sezonului, vezi și ce pui la adăpost înainte de prima brumă. Iarna, grămada încetinește, dar nu se oprește; o acoperire cu o folie permeabilă sau cu paie o ferește de ploi prea multe.
Dacă locuiești la bloc, poți încerca un compostor mic pentru balcon, cu atenție la mirosuri și la regulile asociației de proprietari. Iar dacă ai nevoie de ajutor la amenajări mai mari, ai grijă la întrebările pe care le adresezi meșterului înainte de lucrări.
Ce merită reținut despre compostul de casă
- Echilibrează materialele verzi, umede, cu cele brune, uscate.
- Evită carnea, lactatele, grăsimile și plantele bolnave.
- Aerisește amestecul periodic și păstrează-l umed ca un burete stors.
- Mirosul urât indică de obicei exces de verde sau lipsă de aer.
- Compostul gata este brun-închis, afânat și miroase a pământ de pădure.
Întrebări frecvente
Cât durează până se face compostul?
De obicei între trei luni și un an, în funcție de temperatură și de cât de mărunt tai resturile. Vara procesul merge mai repede, iar iarna aproape se oprește. Întoarcerea regulată îl scurtează.
Pot composta resturi de la bucătărie în apartament?
Se poate, cu un compostor închis sau cu o metodă cu râme, dar cere atenție la umiditate și la mirosuri. Începe cu cantități mici și evită alimentele gătite sau grase. Verifică și regulile blocului.
De ce are compostul muște mici?
Muștele de fructe apar când resturile proaspete rămân la suprafață. Acoperă-le cu frunze uscate sau cu un strat subțire de pământ. De regulă dispar când balanța se echilibrează.
Pot folosi cojile de citrice?
În cantități mici, da, tăiate mărunt. Fiind acide și cu uleiuri, se descompun mai greu și pot încetini procesul dacă sunt multe. Amestecă-le cu material brun.
Cum știu dacă am pus prea multă apă?
Dacă din material curge apă la strângere sau miroase greu, e prea ud. Adaugă carton rupt, frunze uscate sau paie și răscolește. După câteva zile ar trebui să se îmbunătățească.
